Buna, iata ca a venit momentul sa anunt si a treia intalnire Marketing Caffe.
Cum scriam si intr-un post anterior Marketing Caffe III o sa fie in 15 martie 18 martie de la ora 16 ora 19 in traditionalul Funky.
In 18 martie la Marketing Caffe III o sa vorbim despre word of mouth marketing.
Revin cu numele celor care or sa prezinte.
Cam toti cei care sunteti pasionati de marketing sau publicitate probabil ati citit carte lui Jack Trout si a lui Steve Rivkin Diferentiaza-te sau mori.
Ei, cred ca de prea multe ori se intampla sa cadem in capcana de a incerca sa ne diferentiem doar la nivel de comunicare. Lucrurile ar trebui sa stea cu totul altfel: pentru a fi perceput diferit chiar trebuie sa fii diferit. Complicat, nu 
.
Trebuie ca produsul/serviciul sa fie diferit, serviciile post vanzare trebuie sa fie diferite, distributia trebuie sa se faca diferit si abia dupa toate astea ar trebui sa si comunicam diferit. As putea chiar sa ma hazardez sa spun ca modelul de business ar trebui sa fie diferit.
De ce zic asta? Deoarece comunicarea este doar o parte (si de multe ori cea mai putin importanta) a ceea ce oamenii experimenteaza in legatura cu un brand si in zadar incercam ne diferentiam doar la nivel de comunicare daca in rest suntem exact la fel ca si concurenta.
Eveniment publicitate Carturesti in 25 februarie 2009
Pentru iubitorii de publicitate si de marketing din Timisoara lucrurile incep incet incet sa se schimbe in bine. Incep sa apara evenimente dedicate domeniilor mai sus amintite (vezi Marketing Caffe, vezi Hardcore Marketing si BRAND’S).
Acestora li se adauga inca un eveniment pe tema publicitatii din Timisoara, si anume un eveniment organizat de Carturesti (pe strada Mercy) in data de 25 februarie 2009 de la ora 18:00.
Lucrurile ar fi minunate daca am incepe sa si aplicam in practica ceea ce aflam la conferintele/evenimentele astea. Din pacate asta nu se intampla insa, publicitatea in Timisoara se face inca la fel de prost.
O sa detaliez la eveniment pentru ca impreuna cu Lucian Mircu o sa moderez (de fapt probabil o sa intensific) evenimentul.
Sper sa veniti cat mai multi la eveniment si sper sa fie si oameni din agentiile de publicitate din Timisoara si din departamentele de marketing ale advertiserilor, sa am cu cine sa ma contrazic.
Conform unor articole (1, 2), bazate probabil pe studii de piata comandate de marii producatori de pasta de dinti, un roman consuma in medie un tub de pasta de dinti pe an. Asta inseamna 20.000.000 de cutii de carton/an.
Am cantarit cutia de pasta de dinti de 50 ml. O cutie din asta cantareste 8,5 g, ceea ce ne duce la urmatoarele calcule:
20.000.000 cutii x 8,5g = 170.000.000g/an = 170 tone de carton/an.
Asadar doar in Romania in fiecare an aproximativ 170 de tone de carton sunt folosite pentru producerea inutilelor cutii de pasta de dinti.
Daca ne gandim ca tona de hartie costa undeva la 450 euro atunci putem merge mai departe sa ne intrebam de ce cu banii astia nu se face altceva? Se pot face campanii de educare in privinta igienei orale, se pot face cabinete stomatologice in zone izolate din Romania, se pot acorda burse, etc. Si asta doar cu banii consumati pe producerea cutiilor pentru pasta de dinti vanduta in Romania. (170 tone x 450 euro= 76 500 euro/an).
Dar retineti, in Romania consumul de pasta de dinti este de 5 ori mai scazut decat in Germania. Asta inseamna ca in fiecare an consumul de pasta de dinti va creste si in Romania, asta insemnand si cantitati mai mari de carton pentru fabricarea cutiilor.
Fara Cartoane este o initiativa personala iscata de o intamplare de saptamana trecuta (prin primavara lui 2008).
Eram intr-una din zile la cumparaturi, printre altele am luat si pasta de dinti. In contextul in care joi am sustinut o prezentare in cadrul targului Energia Viitorului eram mai sensibil decat de obicei la orice problema de mediu. Asa se face ca in momentul in care am pus pasta de dinti in cos mi-am dat seama ca nu am nevoie si de cartonul in care este reambalata respectiva pasta.
Cartonul respectiv este un element absolut inutil dar reuseste cu foarte mare succes sa polueze.
Mergand pe firul asta logic mi-am dat seama ca sunt si alte produse care sunt insotite de inutilul dar poluantul carton; meniurile de la Mac si alte fast-food-uri, guma de mestecat Orbit, dozele de bere prinse in ciorchine si apoi puse in carton, ca sa fie doar cateva exemple.
Ideea?
Ei, atunci care-i ideea, ce vreau sa fac cu proiectul asta. Vreau sa constientizeze cat mai multa lume aspectele de mai sus si impreuna sa le spunem si producatorilor despre aceste probleme.
Cum?
Uite, eu cand mai merg sa mananc la Mac o sa cer la pult sa nu-mi puna cartoane (daca iau pt. acolo), sa-mi puna in farfurie refolosibila. Sau data viitoare cand cumpar pasta de dinti o scot frumos din cutie si merg la casa doar cu tubul, la fel si cu alte produse care se preteaza la astfel de abordari.
Daca in facultate incercam sa discutam despre teoria clivajelor propusa de Lipset si Rokkan de cateva saptamani am inceput sa aplic din ce in ce mai des paradigma asta asupra a ceea ce se intampla in tanara societate din Romania. Ma refer aici la prapastia tot mai adanca ce se casca intre tinerii din Romania.
Parca din ce in ce mai des aud clasificari de genul pitzipoance, cocalari intr-o parte si clasificari de genul ciudati, ratati, neintelesi, emo in cealalta parte.
Avem tabara cocalarilor si a pitzipoancelor, a celor care merg prin cluburi de fitze, conduc masini frumoase si scumpe, se imbraca mai elegant decat tabara ailalta, si, de obicei incearca sa ia ce-i mai bun de la viata fara sa se gandeasca prea mult la asta. Tipele par de neatins si tipi toti par afaceristi de succes. Tabara ailalta ii considerata tabara oamenilor usori, oameni care nu pot sa vada mai profund decat nivelul banilor (asta ii cam ce crede tabara ciudatilor despre tabara pitzi/cocalarilor).
Si, avem tabara ciudatilor (hai sa-i zicem asa de dragul simplitatii), a oamenilor cu preocupari artistice, a oamenilor care merg la concerte de jazz, la opera si la teatru, a celor care se imbraca lejer, a celor care par mai relaxati, a celor care nu le pasa de bani si pun mare pret pe utilitate si nu pe statusul social, a celor care par sa gandeasca pre mult si din cauza asta sa nu se bucure de micile placeri ale vietii (asta crede tabara pitzi/cocalarilor despre tabara ciudatilor).
Diferentele astea dau clivajul despre care scriam in titlu. De ce cred eu ca-i pacat? O sa vedeti mai jos de ce.
Pentru ca nu cred in clasificari ale oamenilor dupa felul in care se imbraca, dupa genul de muzica pe care il asculta, dupa felul in care gandeste si cat gandeste. Si ce, daca cineva asculta manele daca este un prieten extraordinar de bun? Ce daca cineva conduce 206 si umbla in cluburi de fitze dar te iubeste? Ce daca omul este doctorand la litere dar asculta hip-hap?
De ce-i rau ca exista prapastia?
Pentru ca nici macar nu incercam sa intelegem ca exista oameni interesanti/inteligenti/prosti/enervanti in ambele tabere. Deja facem clasificarea asta fara ca macar sa ne gandim ca am putea invata ceva interesant de la orice om.
Pentru ca exista tineri care nici macar nu mai incearca sa se cunoasca si se autoclasifica intr-o tabara sau alta. Adica, daca la 16 ani rezonam cu rockul ne lasam plete, daca la 18 ne place Mutu incepem sa mergem prin cluburi de fitze. Si oarecum incepem sa ne dezvoltam personalitate in functie de regulile grupului in care ne-am autoclasificat si nu in functie de ceea ce ni se potriveste in mod natural.
Pentru clarificari: eu fac mai degraba parte din randul ciudatilor daca este sa aplicam filtrul propus mai sus. Da, un ciudat care asculta si Justin Timberlake dar si Oasis, merge si in The Note dar si da party cu vin fiert si chitara live la el acasa, masinile nu-mi plac dar nu din cauza ca nu mi le permit ci din cauza ca taica-meu este sofer de duminica si nu am avut de la cine sa iau microbul, abia la 26 de ani fac si eu scoala de soferi.
Da, un ciudat care are destui prieteni din ambele tabere, asta asa, ca dovada ce se poate
O chestie esentiala in marketing, chestie nu foarte cool pentru tinerii pasionati de marketing (de fapt pasionatii de publicitate) este distributia. Adica unde, cand si cum se gasesc produsele sau serviciile pe care le vinzi.
Ca orice lucru pe lumea asta si distributia poate fi gandita calitativ sau cantitativ. Tot ca in viata exista infinite posibilitati prin care aspectele cantitative se combina cu cele calitative. Nu voi vorbi aici despre combinatile astea, fiecare companie este in masura sa-si aleaga mixul potrivit de elemente calitative si cantitative in distributie.
Parca cea mai utilizata strategie de distributie este cea bazata pe indicatori cantitativi. Adica, in CATE magazine se face distributia. Cu cat punctele de vanzare sunt mai multe cu atat cifra de afaceri este mai mare, logic, nu?
Strategia asta iti asigura un reach bun intr-un timp scurt (de obicei se folosesc lanturi de magazine/farmacii/key accounts). Trebuie sa ai resurse sa sustii stocul initial si resurse financiare pentru listarea in marile lanturi. In acest caz actiunile de pull in-store iti sunt dependente de magazin si concurenta este foarte foarte intensa. In schimb, daca sustii cu TV atunci faci volum foarte repede.
Forma aceasta de distributie este aleasa de obicei de majoritatea FMCG-urilor.
Cealalta strategie de distributie este cea bazata pe indicatorii calitativi. CAT (CUM) de mult vand in fiecare punct de distributie. Cu CAT vand mai mult cu atat cifra de afaceri este mai mare, la fel de logic, nu?
Ei, strategia asta insemna o crestere mai lenta, dar faciliteaza cresterea in brand equity. Asta se intampla din cauza ca se poate controla mai bine comunicarea in-store (de obicei se distribuie prin magazine proprii pe care le putem amenaja cum dorim), client-service-ul poate fi mai eficient, managementul stocului poate sa fie mai bun. Intr-o fraza: punctele de contact (dintre brand si consumator) sunt mai bine controlate. Nu faci volum repede dar vinzi constant in crestere, cresc costurile cu logistica dar nu ai neaparat nevoie de TV (care ii din ce in ce mai scump raportat la eficacitate). Cel mai mare avantaj al acestei forme de ditributie este ca permite o dezvoltare naturala si avantajeaza crearea unui brand.
Strategie folosita de marile branduri de imbracaminte (Zara, Gucci, Nike, Adidas).
Duminica, 8 februarie s-a tinut in Timisoara, in Funky (merci Zoran pentru gazduire) a doua editie a Marketing Caffe, un eveniment cu si despre marketing si oameni din Timisoara pasionati de diferite componente din marketing.
Asa cum am stabilit dupa prima intalnire de data asta am avut tema. Am avut ca tema marketingul de criza.
Ca atare discutiile au fost mult mai structurate, am avut prezentari: eu, Stefan si Alen si mult mai aprinse.
S-a cam exagerat, cred, cu discutia despre promovarea on-line pentru ca s-ar putea crede ca promovarea pe internet este solutia universala la orice problema de comunicare apare in perioada asta de criza. Nu cred ca un mediu de comunicare ar trebui favorizat in fata altora doar pentru ca este mai nou, mai ieftin, mai masurabil, mai oricum. Nu uitati dragi planneri, planificati neutru din punct de vedere media
Pentru editia urmatoare (in 15 martie) o sa incerc sa aduc si pe cineva de la marketing din partea clientilor, sa nu fim doar din agentii acolo. O sa incerc sa-i si fac sa ne prezinte perspectiva lor despre marketingul din Timisoara.
Mai jos astept sugestiile voastre pentru editia din 15 martie care o sa aiba ca tema word of mouth marketingul si extensii ale acestuia. S-au anuntat deja ceva vorbitori insa lista este deschisa.
Asadar sugestii si inscrieri la prezentat mai jos.
Zilele trecute am fost pe la cateva banci pentru prima oara de cand criza financiara a inceput sa se faca simtita si pe noi. Nu sunt din alta lume si nu am capul in nori, pur si simplu pentru mine platile si incasarile se fac on-line sau cash
Ce m-a frapat in mod negativ a fost atmosfera de inmormantare din bancile prin care am intrat. Inteleg, este criza financiara si bancile resimt acest lucru din plin, dar de ce tre sa mi se transmita si mie, client, acest lucru?
Atmosfera asta deprimata ma face sa simt cat de putin controleaza bancile situatia in care sa afla si sa am foarte putina incredere ca sunt capabile “sa aiba grija” de banii mei.
Ce ar insemna daca in vremurile astea nasoale am avea o banca in care personalul este fericit si transmite clientilor acest lucru, muzica buna canta in fundal, un miros proaspat domina sediul, am avea pixuri si formulare frumos colorate?
Este foarte probabil sa se transmita ca banca are situatia sub control, ca desi afara este urat la ei este cald si bine. Si aceasta stapanire de sine ar transmite incredere.
In caz contrar, ce? S-ar considera ca este o banca in care nu poti avea incredere? Si? Ce? Mai are cineva incredere in banci azi?
Iaca-ta revin cu postul care anunta a doua editie de Marketing Caffe.
Asadar, a doua editie o sa fie in data de 8 februarie 2009 probabil sigur in Funky de la ora 16. Locul nu-i inca sigur, imediat ce vorbesc cu Zoran o sa va anunt.
Asa cum am stabilit, a doua intalnire o sa fie oleaca mai formalizata, in sensul ca o sa avem ceva prezentari, o sa avem si tema de discutie.
Tema pentru a doua editie a Marketing Caffe este “marketingul de criza” si or sa fie 4 vorbitori pe tema asta.
O sa incerc ceva interesant cu Radu! Sper sa ne iasa.
Revin cu detalii in zilele care urmeaza. Adica, cine o sa prezinte si locatia definitiva.
